Cernusca
999 lei
Cernușca, cunoscută și sub denumirile de cernușcă, negrușcă, chimen negru, semințe de ceapă neagră sau susanul negru, este o plantă cu flori anuală și erbacee din familia Ranunculaceae. Această familie, cu puțini reprezentanți în lumea plantelor aromatice, este bogată în flori decorative, incluzând specii precum spânzul, bujorul și căldărușele. Se crede că cernușca este originară din bazinul Mării Mediterane și s-a răspândit ulterior în Africa de Nord, Asia de Est și Sudul Europei.
Planta are o înfățișare delicată, cu 5 petale pentru varietățile comune și un număr mai mare pentru cele „bătute”. Specia primordială de negrilică prezintă o corolă stelată simplă (cu 5 petale) și se regăsește în nuanțe pastelate de alb, alb-crem și bleu. Cultivarurile hibridizate, destinate scopurilor ornamentale, oferă o paletă mai largă de culori, inclusiv tonuri de roz, albastru și mov, și au un număr semnificativ mai mare de petale. Foliajul fragil, asemănător mărarului și fenicului, contribuie la frumusețea cernușcăi, iar semințele negre, mici și perfect negre atunci când sunt mature, oferă un contrast elegant cu petalele deschise.
Tulpinile aparent firave ajung la înălțimi de 20-30 de cm și susțin frunzele fine, liniar-ramificate, asemănătoare celor de mărar, având o culoare verde-cenușiu. Florile delicate sunt urmate de fructul conic-bombat, o capsulă umflată formată din 3 până la 7 foliculi uniți, fiecare conținând numeroase semințe mici, de culoare neagră. Aceste semințe pot fi utilizate ca și condiment, eventual ca înlocuitor al chimenului.
Cernușca a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri, având multiple utilizări ca plantă aromatică și medicinală. Asirienii și egiptenii o consumau pentru ameliorarea durerilor de stomac și îmbunătățirea digestiei. Extern, o foloseau pentru tratarea iritațiilor ochilor, nasului, aftelor bucale și leziunilor cutanate, inclusiv pentru iritații, mușcături de animale și înțepături de insecte.